“Tine minte,fericirea nu depinde de ceea ce esti
sau de ceea ce detii ci doar de ceea ce gandesti.”
Dale Carnegie

Matthieu Ricard (calugar budist si filosof) vorbeste despre cum ne putem antrena mintea astfel incat sa genereze un sentiment de implinire. De la el am aflat despre … Obiceiurile fericirii sau ce ii face pe oameni fericiti?

Lasa-ti pentru cateva clipe mintea sa zburde in voie, relaxeaza-te, si gandeste-te la ce inseamna pentru tine fericirea. Incearca sa o vizualizezi cu ochii mintii. Sunt sigur ca vezi ceva concret: vezi un teanc de bani, vezi persoana iubita, te vezi seful unei mari companii, in fine, vezi ceva palpabil. Dar acum inceraca sa vizualizezi ce l-ar face fericit pe altul. Uita-te pe strada, la primul batranel care merge adus de spate prin mocirla de pe trotuar. Pe el ce l-a face fericit? Aceiasi bani, aceleasi persoane, aceleasi aspiratii materiale pe care le ai si tu? Sau poate l-ar face fericit doar faptul ca te gandesti in acest moment la el? Ei bine, concluzia pe care trebuie sa o tragi din acest exercitiu este ca fericirea nu are forma si consistenta. Este efemera si capricioasa si variaza de la om la om. Si odata cu varsta intelegi ca fericirea persistenta este cea sufleteasca, nu cea materiala.

“Cineva zice: “Sunt fericit – pentru că…”. Ei bine, simplul fapt că dă o cauză fericirii sale este dovada că nu posedă adevărata fericire. Căci adevărata fericire este o fericire fără cauză. Da, sunteti fericiti si nu stiti de ce. Găsiti că e minunat să trăiti, să respirati, să mâncati, să vorbiti, si nu stiti de ce. Nimic nu v-a adus-o: nici vreo mostenire, nici vreun cadou, nici o femeie frumoasă. Suneti fericiti pentru că este ceva ce vine să se adauge de sus, un element spiriual care nu vine nicidecum de la voi însivă, precum o apă care curge din cer. Pentru majoritatea oamenilor, fericirea e legată de posesiuni: de case, de bani, de decoratii slăvitoare, sau de femei ori copii. Nu, adevărata fericire nu depinde de nici un obiect, de nici o posesiune – ea vine de sus, si veti fi uimiti să descoperiti în voi însivă, neîndoios, această minunată stare de constiintă. Vă stăpâneste si nici măcar nu stiti de ce. Iată adevărata fericire.” (Mikhail Aivanov)

Fericirea are un comportament…atipic : vine cand nu te astepti, sta putin si, de cele mai multe ori iti dai seama nu ca “e”, ci ca “a fost”.

M-am gandit de multe ori ca celebra expresia “fericirea e in lucrurile mici” … mai precis atunci cand:

- primesti o floare fara motiv
- in albastrul cerului vezi nuanta unei priviri
- te atinge pe nas primul fulg de nea
- zaresti marea prima data intr-un an
- asculti melodia preferata
- bei o ciocolata calda, cand afara sunt -15 grade
- picotesti in cada plina de spuma
- iubesti
Si lista ramane deschisa …

Oamenii impartasesc obiceiuri comune. Eu iti propun sa facem impreuna 7 pasi spre fericire:

1. Fii parte a lucrurilor in care crezi. Oamenii pot avea un rol activ in comunitate, pot gasi refugiu in credinta crestina, pot fi membri in cluburi sociale pentru a sprijini cauzele in care cred sau se pot dedica propriilor cariere. In fiecare caz rezultatul psihologic este acelasi. Ei iau parte la actiuni in care cred cu tarie. Acest lucru aduce fericire si da un sens vietii.

2. Petrece timp cu familia si prietenii. O viata fericita este una petrecuta in compania familiei si a prietenilor. Cu cat relatiile personale sunt mai puternice, cu cat interactionam mai mult devenim persoane fericite.

3. Reflecteaza la lucrurile bune – de prea multe ori oamenii se concentreaza pe lucrurile negative si nu reflecta la cele pozitive, la succesele obtinute. Este firesc pentru o persoana sa doreasca sa corecteze circumstantele nefavorabile dar trebuie sa existe un echilibru sanatos in toate. Este important sa reflectam asupra lucrurilor bune in timp ce ne luptam sa le indreptam pe cele rele. O constienta generala continua a succeselor zilnice poate avea un efect pozitiv asupra fericirii emotionale.

4. Exploateaza resursele la care ai acces. De obicei, o persoana este socata cand vede o persoana cu un handicap care arata fericire emotionala deosebita. Cum poate cineva in asemenea conditii sa fie fericit? Raspunsul sta in modul in care expoateaza resursele de care dispun. Stevie Wonder a fost orb dar si-a folosit la maxim auzul pentru muzica si are 25 de premii Grammy Awards care demonstreaza acest lucru.

5. Creeaza finaluri fericite de cate ori ai ocazia. Puterea de a incheia un lucru este remarcabila. Sfarsitul fiecarei experiente are un impact profund asupra modului in care o persoana percepe experienta ca un tot. Citeste o un basm sau un roman care sa te provoace. Chiar daca povestea te-a captivat, ai recomanda acea carte unui prieten? Oamenii intotdeauna isi amintesc finalul. Daca finanul este fericit, experienta produce fericire. Incearca sa lasi lucrurile intr-o nota fericita, sa creezi finaluri fericite in propria viata de fiecare data cand este posibil.

6. Foloseste-te de abilitatile personale pentru a duce lucrurile la bun sfarsit. Fiecare poseda abilitati unice. Avem talente si indemanari diferite. Fericirea emotionala se obtine atunci cand iti folosesti resursele cu care ai fost inzestrat la capacitate maxima.

7. Savureaza bucuria lucrurilor simple. Cele mai bune lucruri pe care le ai in viata sunt gratis. Ele apar in forma placerilor simple din cand in cand. Trebuie doar sa iti faci timp sa privesti apusul insangerat ce se raflecta in apa alaturi de persoana iubita. Aceste momente vor aduce fericire si culoare vietii.

Fericirea este contagioasă, hai sa ne molipsim de fericire!

Fericirea este contagioasă şi se propagă “în valuri” în cercurile de prieteni sau printre membrii unei familii.
Cercetătorii au stabilit că grupurile de oameni fericiţi şi nefericiţi se formează după criterii de proximitate socială şi geografică. De exemplu, probabilitatea ca o persoană să fie fericită creşte cu 42% dacă un prieten al acestuia, care locuieşte la mai puţin de 800 de metri distanţă, devine el însuşi fericit. Acest procent scade la 25% dacă prietenul locuieşte la mai puţin de 1,5 kilometri şi continuă să scadă pe măsură ce distanţa creşte.

Şansele de a fi fericit cresc cu 8% în cazul coabitării cu un partener de viaţă care este fericit, cu 14% dacă un părinte care este fericit locuieşte în apropiere, şi chiar cu 34% dacă vecinii sunt persoane fericite.

“Variaţiile nivelului de fericire al unui individ pot să se propage în valuri către grupurile sociale din care el face parte şi să genereze o structură mai mare, sau chiar un fel de reţea, formând astfel grupuri de oameni fericiţi sau nefericiţi”, consideră autorii acestui studiu, profesorul Nicholas Christakis de la Harvard Medical School şi profesorul James Fowler de la Universitatea California din San Diego.

“Dacă fericirea se transmite într-adevăr prin intermediul relaţiilor sociale, ar putea să contribuie, indirect, la transmiterea similară şi a unei stări (bune) de sănătate.

Dictionarul de Psihologie defineste fericirea drept “o stare deosebita de implinire a ceva ce s-a realizat si a provocat un succes neasteptat sau mult asteptat sau asteptat tensionat. Se manifesta ca o stare euforica incarcata de trairi intense ce nu numai ca provoaca un fel de traire recuperatorie puternica, ci si o energizare, o stare de receptivitate si toleranta, cresterea dorintei de a face ca si altii sa fie fericiti.”

Cand placerea atinge o anumita intensitate si in anumite conditii, ea poate permite accesul la o bucurie autentica, asemanatoare cu fericirea. Dar bucuria este o reactie la un eveniment din mediul inconjurator si are de obicei o cauza exterioara, iar fericirea se poate ivi din interior.

De asemenea, bucuria este o emotie de scurta durata, in timp ce fericirea este asociata intotdeauna cu un sentiment de durata. Putem concluziona, astfel, ca bucuria, ca si placerea, este una din caile de acces spre fericire.

Fericirea se apropie incontestabil de lumea emotiilor: e traita intr-o maniera involuntara, fizica si psihica, adesea se poate lipsi de cuvinte si nimeni nu poate hotari sa fie fericit la comanda. Fiecare dintre noi are o viziune proprie asupra fericirii: ca este sau nu posibila, ca tine de actiune sau de repaos, ca depinde de eforturile noastre sau de intamplare.

Avem parte in viata de momente agreabile, care ne ofera senzatii placute si ne fac bine, favorizand aparitia fericirii, dar este necesar sa constientizam aceste momente pentru a avea accces la fericire.

Persoanele anxioase fug de fericire, de teama ca o vor pierde, iar cele cu stima de sine scazuta isi obstructioneza uneori fericirea, in mod inconstient, din aceeasi teama ca vor suferi atunci cand ea va disparea.

Ce sa facem pentru a fi fericiti? Iata cateva sugestii:

- Sa luam decizia de a fi fericiti si sa facem ceva in acest sens, sa nu ramanem in pozitia spectatorului impartial.

- Sa depunem eforturi, sa nu dam inapoi in fata oricarui lucru dificil; fericirea se cultiva si se construieste in timp, putin cate putin.

- Sa savuram toate formele de fericire: fericirea ca traim, ca avem cele necesare traiului, ca apartinem unei familii, colectivitati si ca putem face multe activitati.

- Sa nu ne lasam prada mahnirii, oferindu-ne mici momente de fericire si detasare, cat mai des posibil.

- Sa facem din fericire un scop, nu o obsesie.

- Sa”gradinarim” fericirea, pentru ca ea presupune eforturi si timp, fara sa simtim dezamagirea daca ea nu apare imediat.

- Sa cultivam o constiinta a fericirii, sa tinem ochii deschisi spre ea.

- Sa nu acceptam nici o fericire care se castiga in detrimentul celor mai multi.

- Sa fim optimisti, sa presupunem in fata incertitudinii ca exista o solutie favorabila si sa actionam pentru a o pune in practica.

- Sa-i observam pe oamenii fericiti si sa invatam de la ei cum sa ne comportam.

- Sa fim fericiti cand totul merge bine si sa sa nu ratam nici un moment in care putem fi fericiti.

Generatia Messenger &

sindromul “Lost in translation”

Mergeam pe strada,cu ceva vreme in urma, si din intamplare am trecut pe langa un liceu. O conversatie purtata intre doua liceene mi-a atras atentia. “Lol, fato”, a inceput prima, “l-ai auzit si pe ala?” “Nu, ce-a zis?”, replica foarte curioasa cea de-a doua.

- A zis ca i-a placut poza ta de avatar!
- Omg, omg… chiar a zis asa… nu se poate… neaparat sa-mi dai si mie diseara copy paste, ca trebuie sa vad si eu.
- Oki, np.
- Si doar atata a zis?
- Nu, a mai zis ca intra si diseara si-ti da un buzz (pronuntat, evident, baz, n.r.), ca sa vorbiti voi in private. “

Aceasta conversatie m-a facut sa ma gandesc foarte serios la influenta pe care cele mai la moda mijloace de comunicare o au asupra tinerilor. Mi se pare ca, usor-usor, toate aceste prescurtari (cele mai multe imprumutate din limba engleza) se transforma intr-o limba complet noua, cunoscuta doar de cei care folosesc clientii de IM in mod frecvent. Un fel de cod “secret”, pe care parintii nu-l cunosc si nu-l inteleg, prin intermediul caruia adolescentii pot comunica foarte rapid. Problema cea mai mare este ca cei care fac parte din “generatia Messenger” incep sa-si modifice limba natala, pe care oricum o cunosc mult mai putin decat parintii lor, in ciuda eforturilor profesorilor.

Cum putem decodifica limbalul “Internautilor”?

Pentru asta exista aplicatia “DTXTR” de la LG Electronics MobileComm, care functioneaza ca un dictionar si Internet Slang Translator, destinat vorbitorilor de engleză.

Daca intrati pe aplicatie si scrieti in partea stanga a dictionarului “OMG”, in partea dreapta va aparea traducerea “Oh my God”. La fel se intampla si pentru “2G2BT”, care inseamna “too good to be true”, adica “prea bun ca sa fie adevarat”.

Veţi afla că aslp înseamnă age, sex, location, picture, că prescurtarea asarbambtaa reprezintă informaţia “All submissions are reviewed by a moderator before they are added”, că ploms avertizează “parent looking over my shoulder”.

Prima din cele doua aplicatii mentionate mai sus contine un glosar cu sute de definitii, abrevieri si simboluri, dar si sfaturi pentru parinti.

O abordare psihanalitica a

spatiului virtual

Am citit un un eseu scris pe aceasta tema de o domnisoara pe numele ei  Anamaria Ivan ( licentiata in automatica si calculatoare, pasionata de psihologie) abordarea mi s-a parut cat se poate de interesanta asa incat mi-am permis sa redau mai jos cateva idei ale lucrarii:

“Preocuparea specialistilor in sociologie, psihologie si psihanaliza a venit ca un rezultat natural al observatiilor legate de comportamentele daca nu patologice cel putin neplacute ale unora dintre utilizatorii de calculator si internet. Trecand peste simpla observare a fenomenelor care se petrec, oamenii de stiinta au studiat psihodinamica individuala si au cautat o explicatie psihanalitica a dependentei, a agresivitatii, a dezinhibitiei si a multor altor componente psihice ale prezentei si activitatii indivizilor in spatiul virtual.

Aspecte ale experientei spatiului virtual

Senzorialitate redusa – Comunicarea mediata de calculator permite un contact minimal cu celalalt. De cele mai multe ori singura manifestare a prezentei celuilalt sunt mesaje text, care apar pe monitor, in fereastra de chat sau in e-mail. Videoconferinta permite un contact vizual, imaginea-portret a celuilalt aparand pe ecranul calculatorului, si vocea acestuia auzindu-se in boxe. Elementele care il compun pe cel de la capatul celalalt al firului comunicarii sunt o parte dezasamblate (chip, voce, care nu mai apartin de o fiinta umana aflata in spatiul tau fizic, ci parvin prin intermediul echipamentului electronic), sau ignorate complet (postura, miros, gust, limbaj corporal). Aceasta alterare a informatiei primite de la celalalt pe cale senzoriala modifica foarte mult modul in care partenerii de conversatie se percep si se reprezinta unul pe ceilalalt.

Flexibilitatea identitatii – lipsa indiciilor din interactiunea fata in fata are un impact major asupra felului in care indivizii isi percep propria identitate, si pe a celorlalti. Comunicarea exclusiva prin text iti ofera optiunea de a exprima numai anumite parti din identitatea ta, sa iti asumi identitati imaginate sau dorite, sau sa ramai complet anonim, invizibil. Unii indivizi folosesc asta petru a pune in act anumite nevoi si dorinte neplacute, foarte des abuzand de alti utilizatori. Altii o folosesc pentru a putea fi sinceri si deschisi despre niste aspecte personale pe care nu le-ar putea discuta intr-o intalnire fata in fata.

Perceptie alterata – spatiul virtual, mediat de calculator are anumite proprietati care fac ca experienta sa sa se asemene mai mult cu un proces primar decat cu unul secundar. Experienta mediata de calculator sfideaza regulile conventionale de timp, spatiu si logica. Ea permite concentrarea mai degraba pe semnificatii subiective, permitand intr-o foarte mare masura eliminarea liniei obiectivului, sau a rationalitatii.

Uniformizarea statutului personal – pe internet simbolurile statutului si ale puterii devin invizibile, irelevante. Fiecare are oportunitatea de a se face auzit si vazut, de a manifesta comportamente diverse, reactia individuala obisnuita la autoritate fiind in cadrul comunicarii de acest tip un parametru sters, acoperit de multiplele identitati pe care si le asuma participantii. Informatia legata de statut si autoritate este inhibata in procesul de reducere a reprezentarii individului ca suma de mesaje text, fotografie, eventual voce.

Transcenderea spatiului – distantele fizicale intre indivizi devin irelevante in spatiul virtual. Locatia participantilor este perceputa in mod abstract, singura cerinta fiind aceea de a se afla in fata unui calculator. Asta permite asocieri si formari de grupuri intr-o maniera mult mai flexibila decat in spatiul real. Indivizii care in orasul in care locuiesc sunt izolati si nu au interese comune cu semenii lor pot foarte usor sa isi gaseasca pe internet cei mai potriviti si mai placuti companioni, sa capete un sentiment de apartenenta imposibil de capatat in alta maniera. Asta se poate transforma intr-un dezavantaj pentru persoanele cu probleme de socializare, ducand la accentuarea izolarii si la minimizarea contactelor in viata reala.

Flexibilitate temporala – In comunicarea prin mesaje text timpul dintre manifestarile indivizilor devine o variabila lasata la latitudinea lor. Reactia imediata la un mesaj nu este o cerinta obligatorie, ca in confruntarile fata in fata, raspunsul putand sa apara la cateva secunde, minute sau chiar ore si zile. Aceasta alungire a timpului scurs intre schimburile de mesaje ofera sansa unei reflexii mai indelungate asupra a ceea ce vrei sa transmiti si compunerea unui mesaj mai elaborat cu posibilitati mai mari de expresie, dar si de disimulare. Pe de alta parte, timpul scurs in asteptarea unui raspuns la un mesaj devine spatiu de proiectie, de anticipare, poate sa declanseze indoieli, anxietati si frustrare.

Multiplicitate sociala – pe internet un individ poate sa sustina mai multe interactiuni in acelasi timp. Poti sa ai 4 ferestre de chat deschise, sa raspunzi la un email sau sa publici intrari pe un blog in acelasi cadru temporal. In plus, varietatea de posibilitati este mult largita. Folosind un motor de cautare poti foarte repede sa gasesti sute de spatii interesante, care corespund nevoilor si intereselor tale, si sa le accesezi pe toate in aproximativ acelasi timp. Abilitatea de a trece in revista o astfel de multitudine de posibilitati amplifica un fenomen interpersonal foarte cunoscut in psihanaliza si anume transferul. Utilizatorul va actiona in conformitate cu motivatii inconstiente in selectarea prietenilor sau a dusmanilor. Acest transfer ne ghideaza spre un tip specific de persoane care acceseaza emotii si nevoi inconstiente.

Inregistrarea – datorita faptului ca majoritatea interactiunilor de pe internet se desfasoara in mod text, conversatiile pot fi inregistrate si stocate. In felul asta, relatia este documentata, si poti in orice moment sa revezi ceea ce s-a spus. Desi este tentant sa crezi ca textul salvat este o inregistrare obiectiva a unei componente a relatiei, este fascinant sa observi cum se modifica reactiile noastre in timpul diferitelor sesiuni de recitire a lor. Posibilitatea de a inregistra conversatiile are si dezavantaje: constienta faptului ca tot ceea ce spui poate fi inregistrat te poate face sa devii anxios, hiper-prudent, si chiar paranoic. Nu stii niciodata cine are acces la bucatile de conversatie la care ai participat, cine te poate observa retroactiv si ce poate afla despre tine.

Intreruperea mediului – O proprietate foarte importanta a comunicarii mediate de calculator este ca aceasta poate fi intrerupta din motive tehnice. Calculatorul poate sa devina nefunctional, conexiunea la internet se poate intrerupe sau poate sa functioneze la parametrii foarte slabi calitativ, uneori fara nici un semnal. Importanta este aici reactia utilizatorului fata de aceste intreruperi, cand se pot manifesta semnele dependentei fata de internet, si ale relatiei transferentiale cu calculatorul. De asemenea, in cazul in care un raspuns intarzie sa apara deschide portile proiectiilor si a fantasmelor anticipative, a anxietatilor si a frustrarii. Maniera in care utilizatorii de calculator si de internet experimenteaza situatia de a se putea baza pe functionarea componentelor electronice, pe predictibilitatea functionarii calculatorului si posibilitatea de a depinde de el ne ofera indicii importante despre psihodinamica individului respectiv.

Regresia

Toate elementele trecute in revista mai sus sunt cauze ale unor comportamente sociale specifice spatiului virtual. Termenul psihanalitic care impacheteaza fenomenele petrecute cu utilizatorii patologici ai spatiului virtual este acela de regresie. Proiectiile, posibilitatea de a jongla cu identitatile, lipsa de fizicalitate a celor cu care interactionezi duce la activarea unor procese arhaice si la adoptarea unor atitudini cu o accentuata componenta inconstienta. Norman Holland a clasificat aceste comportamente regresive in trei categorii: Inflacararea, flirtul si generozitatea.

Inflacararea duce la augmentarea peste masura a unor conflicte, la folosirea unui limbaj nepermis si inutil de agresiv. Partenerii de chat ajung sa se certe si sa se loveasca verbal cu o intensitate mult mai mare decat cea la care s-ar fi ajuns intr-o cearta in spatiul real.

Flirtul de asemenea capata pe internet proportii respectabile. Indivizii abordeaza sexualitatea mult mai deschis decat ar face-o in orice alt spatiu social, isi fac propuneri si cereri directe. Pudoarea, prezenta in viata reala, devine o amintire stearsa cand persoana se afla pe internet, si unii se dezgolesc, fara sa manifeste retinerile lor uzuale, trimitand poze nud partenerilor de flirt.

Generozitatea capata si ea o amploare mult mai mare in cadru virtual. Indivizii sunt gata sa raspunda oricarui strigat de ajutor, depun eforturi considerabile de a rezolva problemele care le sunt prezentate in spatiul virtual, desi in viata reala manifesta un comportament individualist, retinut si zgarcit. O alta fateta a generozitatii este deschiderea. Indivizii isi marturisesc unii altora detalii pe care le credeau secrete, devin exhibitionisti si pun la dispozitia publicului jurnalul intim, in pofida faptului ca nu cu mai mult de cateva luni inainte, ascundeau varianta non-electronica a acestuia cu cea mai mare grija, ferind-o de ochii celor mai apropiati. Norman Holland explica aceasta dezinhibitie prin faptul ca indivizii se gandesc la calculatorul lor ca fiind mai mult decat o masina, ca fiind ceva mai apropiat de o persoana reala. Tendinta umana de a antropomorfiza elementele din jurul nostru se poate observa in multe cazuri. Oamenii dau nume masinilor lor, le atribuie emotii, au diferite sentimente fata de ele cand devin nefunctionale sau sunt nevoiti sa le instraineze sau sa le schimbe. Faptul ca utilizatorii isi trateaza calculatorul ca fiind un partener, un prieten, sau poate un dusman este vizibil la mai multe nivele. In termeni psihanalitici acest fenomen se numeste transfer.”

Abordarea psihologica a

spatiului virtual

NEVOILE CARE SUNT SATISFACUTE PRIN UTILIZAREA INTERNETULUI

Motivatia umana este organizata in jurul unui sistem de nevoi interconditionate. O persoana poate identifica usor nevoile constiente pe care le are, insa cele inconstiente constituie sursa energetica centrala. Cand oamenii devin pasionati, chiar obsedati de o activitate sau o persoana, este din cauza ca respectiva activitate sau persoana se adreseaza unor dorinte importante si de multe ori inconstiente. Sanatatea psihologica este expresia fluida a satisfacerii nevoilor – o urcare si o coborare naturala a apetitului. Cand nevoile sunt suprimate, ignorate, deviate sau prinse in cercul vicios al unei satisfaceri superficiale sau indirecte, rezultatul poate fi o fixatie patologica sau o dependenta. In sanatatea psihologica, constientizarea si satisfacerea nevoilor duce la o mai buna integrare a unui Eu mai puternic. In patologie si in dependenta Eu-l devine fragmentat.
Nevoile pe care tinde sa le satisfaca utilizarea excesiva a internetului sunt urmatoarele:
1.Nevoia de suport social – internetul ofera (uneori) iluzia unei relatii de prietenie, iar persoanele cu care sunt dezvoltate legaturi si discutii pe termen lung satisfac aceasta nevoie de suport social, care insa duce la o relationare mult redusa offline.
2.Nevoia de comunicare – este mai accentuata la persoanele mai retinute, mai timide in viata reala, avand ocazia, datorita caracteristicilor acestui mediu, sa isi exprime mult mai liber parerile.
3.Nevoia de implinire sexuala – anonimitatea si deindividualizarea constituie mari avantaje pentru oamenii cu o stima de sine scazuta, si o imagine de sine preponderent negativa.
4.Nevoia de a exprima trasaturi de personalitate reprimate
5.Nevoia de recunoastere si putere
Aceste ultime doua nevoi sunt oarecum satisfacute prin crearea unei alte imagini de sine, prin eliberarea de constrangerile impuse de viata de zi cu zi cu scopul de a experimenta alte posibile identitati, alte roluri – un Sine ideal. A te reinventa pe sine, in afara de faptul ca poate fi amuzant, poate fi si o cale de a satisface anumite nevoi. Identitatea sociala difuza din spatiul virtual ne permite sa reconstruim un Sine ideal care poate deveni o identitate/ viata secreta desfasurata in conditiile confidentiale ale internetului. Cei mai predispusi in a dezvolta o astfel de identitate secreta sunt cei ce au o stima de sine scazuta, traiesc in mod frecvent sentimente de inadecvare si faptul de a fi dezaprobati de catre ceilalti.
Pasiunea pentru internet poate fi una sanatoasa, o dependenta patologica, sau o fixatie aflata intre aceste doua extreme. Insa pentru a determina caracterul acestei pasiuni trebuiesc analizate varietatea de factori/caracteristici care intervin in utilizarea netului.

•CARACTERISTICILE SPATIULUI VIRTUAL

1. FLEXIBILITATE TEMPORALA

In spatiul virtual exista doua tipuri de comunicare – sincrona si asincrona. Comunicarea sincrona implica oameni care stau in fata computerelor in acelasi timp real, comunicand intre ei prin internet. Un astfel de exemplu il constituie chat room –urile. Pe de alta parte, e-mailul si news-grupurile implica o comunicare asincrona, care nu presupune ca interactiunea dintre oameni sa se produca in acel moment. In ambele tipuri de comunicare, atat sincrona cat si asincrona (exceptie facand video-conferintele si convorbirile telefonice via internet) exista o oarecare extensie a timpului. In timpul discutiei purtate pe chat este nevoie de
cateva secunde pana la un minut (sau chiar mai mult) pana cand cealalta persoana sa raspunda – o intarziere semnificativa in comparatie cu discutiile “fata in fata”. Prin e-mail si newsgrupuri oamenii pot dispune de ore, zile sau chiar saptamani pana a da un raspuns. Virtualitatea creeaza un spatiu temporal unic, unde timpul interactiv se extinde in functie de situatie. Aceasta ofera o convenienta “zona pentru reflectie”, astfel incat, in comparatie cu intalnirile din viata reala, oamenii dispun de mult mai mult timp pentru a reflecta asupra lucrurilor si pentru a compune un raspuns.
Unii dintre internautii noi-veniti trec printr-o perioada de adaptare fata de aceasta noua experienta temporala. De exemplu, pot astepta un raspuns imediat fata de e-mailul trimis. Entuziasmati in legatura cu acest tip de comunicare, ei presupun (poate intr-un mod inconstient) ca partenerul lor de conversatie va raspunde cu aproximativ aceeasi viteza ca si intr-o relatie directa. Utilizatorii de e-mail experimentati apreciaza avantajele extensiei timpului si inteleg faptul ca diferiti utilizatori au ritmuri diferite/personale de a raspunde in acest spatiu virtual.
Internetul este un mediu aflat intr-o permanenta schimbare, fiind mult mai usor sa scrii si sa rescrii infrastructura unui software decat sa construiesti cu caramizi, lemne si fier. Si pentru ca este foarte usor sa te misti in spatiul virtual, oamenii pe care-i intalnim si membrii grupurilor online se schimba intr-un mod rapid. Simtul nostru subiectiv al timpului este in stransa legatura cu rata schimbarilor din lumea in care traim. In contextul unui spatiu virtual in care imaginile, sunetele si oamenii se schimba intr-un mod atat de rapid, experienta timpului trait tinde sa fie una accelerata.

2. MULTIPLICITATEA SOCIALA

O persoana poate contacta oameni din toate partile lumii si poate comunica usor cu sute si chiar mii de persoane, si toate acestea prin simpla conectare la internet. Folosind multiple aplicatii (multitasking) o persoana poate “jongla” cu multe relatii intr-o perioada scurta de timp – sau chiar in acelasi timp, de exemplu pe chat sau prin mesageriile instantanee, fara ca ceilalti oameni sa fie constienti de acest lucru. Postand un mesaj pe un buletin de informatii (bulletin board) acesta poate atrage un numar infinit de persoane; folosind un motor de cautare se pot “scana” milioane de pagini pentru a centra apoi atentia asupra unor anumite grupuri de oameni/ informatii. Internetul devine din ce in ce mai puternic, si asta pe masura ce “uneltele” de cautare, filtrare si contactare a unor persoane specifice/ grupuri devin tot mai eficiente. Dar cum alegem persoanele cu care dorim sa ne conectam – de ce acelea, si nu altele? Abilitatea de a trece prin atatea posibilitati de a dezvolta relatii online amplifica un fenomen interpersonal binecunoscut de catre psihologi. Un utilizator va actiona conform unei motivatii inconstiente – cat si unor preferinte si alegeri constiente – in procesul selectiei de prieteni, iubiti sau dusmani. Acest “transfer” ne ghideaza spre tipuri specifice de oameni care par sa ne satisfaca emotiile si nevoile noastre profunde. Sub presiunea unor asteptari ascunse, a unor dorinte si temeri uneori necunoscute, acest mecanism de filtrare inconstient are la dispozitie aproape o infinitate de variante online.

1.SENZATII REDUSE

Faptul de a exista comunicare vizuala si/sau auditiva influenteaza in mare masura comportamentul oamenilor si relatiile pe care acestia le dezvolta. Chat-ul multimedia, conferintele audio-video, internetul prin telefon sunt semnele viitoarelor dezvoltari tehnologice in acest domeniu. Totusi, experienta senzoriala a intalnirilor in spatiul virtual – vazul, auzul si combinarea acestor doua – este totusi limitata. Ramane inca majoritara comunicarea prin intermediul limbajului scris. Chiar si atunci cand comunicarea audio-vizuala va deveni eficienta si usor de folosit, oamenii nu vor putea totusi (cel putin in viitorul apropiat) sa interactioneze fizic unii cu ceilalti – sa stranga mana, sa bata pe umar, sa se imbratiseze sau sa se sarute. Experienta senzoriala limitata a spatiului cibernetic are cateva dezavantaje semnificative, cat si cateva avantaje unice, comparativ cu intalnirile din viata reala.

3. COMUNICARE TEXTUALA (DOMINANTA)

In ciuda calitatii senzoriale reduse a comunicarii scrise, nu trebuie subestimata puterea acesteia in calitate de forma personala de expresie si de relationare interpersonala. E-mailul, chat-ul si mesageria instantanee continua sa fie cele mai uzuale metode de interactiune online deoarece sunt foarte usor de folosit si sunt comparabil mai ieftine ca alte dispozitive multimedia.
Bazandu-se pe abilitati cognitive diferite fata de vorbit si ascultat, tastand propriile ganduri si citindu-le pe cele ale altora, acesta este un mod unic de a prezenta identitatea cuiva, de a percepe identitatea partenerului online si de a stabili o relatie. Mecanismele mentale implicate reflecta un stil cognitiv diferit care ofera oamenilor posibilitatea de a fi mai expresivi, mai subtili, mai organizati sau mai creativi in comunicare.

4. FLEXIBILITATEA IDENTITATII

Absenta indicilor ce caracterizeaza o intalnire “fata in fata” are un impact ciudat asupra modului in care
oamenii isi prezinta propria identitate in spatiul virtual. Folosind doar comunicarea textuala scrisa avem optiunea de a fi noi insine, de a ne exprima doar anumite parti din identitatea noastra, de a ne asuma identitati imaginare sau de a ramane complet anonimi – in unele cazuri chiar invizibili. In multe medii/ domenii putem folosi orice nume dorim, uneori oferindu-ni-se chiar posibilitatea de a folosi diferite imagini (icons) personalizate. Anonimitatea are un efect dezinhibant, cu doua taisuri. Cateodata oamenii il folosesc pentru a putea manifesta emotii sau nevoi neplacute, deseori abuzand (verbal) de alte persoane. Insa, in alte cazuri, aceasta permite oamenilor sa fie sinceri si deschisi cu privire la anumite probleme personale pe care nu le pot aborda intr-o relatie directa.

5. PERCEPTII ALTERATE

Simpla situatie de a sta in fata calculatorului si de a privi monitorul poate induce o stare alterata a constiintei. Citind mailul sau textul de pe chat unii oameni traiesc senzatii de contopire a mintii lor cu a persoanei cu care vorbesc. In lumile multimedia imaginare – unde oamenii isi schimba forma, comunica prin diferite canale, trec prin ziduri, si creeaza in mod spontan diferite obiecte, fara a avea nici un fel de material – experienta devine suprarealista. Ea imita o stare de constiinta asemanatoare viselor. Aceste stari alterate ale constiintei, stari aproape de vis, pot fi o parte din motivele care stau la baza atractivitatii spatiului virtual, si pot sa ajute in explicarea fenomenului dependentei de internet.

6. STATUSURI EGALE

In cele mai multe cazuri, utilizatorii de internet au sanse egale de a se exprima. Toti – indiferent de status, bogatie, rasa, gen, etc. – pornesc de la acelasi nivel. Aceasta situatie poate fi numita “democratia internetului”. Desi, in final, statusul unei persoane va avea oarecum un impact asupra vietii virtuale a acesteia, exista un grad de veridicitate destul de mare in acest ideal de democratie in cadrul internetului. Ceea ce determina influenta noastra asupra celorlalti consta in abilitatea noastra de a comunica (inclusiv abilitatea de a scrie), persistenta noastra, calitatea idealurilor noastre si, uneori, modul in care stim, din punct de vedere tehnic, sa facem anumite lucruri.

7. SPATIU TRANSCENDENT

Spatiul geografic nu conteaza in cazul comunicarii virtuale. Este un spatiu depasit. Un inginer din Germania poate discuta cu o femeie de afaceri din California folosind un server din Australia. Este o lume mica pana la urma. Irrelevanta geografiei are implicatii importante pentru oameni cu nevoi si interese particulare. In viata reala acestia pot sa nu se afle aproape de alti oameni ce impartasesc aceleasi nevoi si interese, dar in spatiul virtual acest lucru devine mult mai usor. Pentru grupurile de suport dedicate oferirii de ajutor anumitor oameni cu probleme, acesta poate deveni un mare avantaj al virtualitatii. In schimb, luand in considerare oamenii cu motivatii antisociale, acesta poate fi considerat o trasatura negativa a spatiului cibernetic. Depinde de perspectiva.

8. CAPACITATE DE INREGISTRARE

Cele mai mult activitati desfasurate online, incluzand emailul si sesiunile de chat, pot fi salvate in fisiere. Spre deosebire de interactiunile din lumea reala, utilizatorul de internet poate salva in permanenta tot ceea ce s-a spus, de cine s-a spus, si cand anume. Deoarece aceste interactiuni se bazeaza doar pe documente, putem spune chiar ca relatiile dintre oameni sunt aceste documente, si ca relatiile pot fi “inregistrate” in permanenta si in totalitate. Aceste date pot fi foarte folositoare pentru utilizatori. Astfel, ei pot reexperimenta si reevalua orice parte doresc din respectiva relatie. Desi este tentant sa gandim despre textul salvat ca o inregistrare obiectiva a unor “bucati” din relatie, este fascinant de urmarit reactiile emotionale diferite fata de acelasi text, insa recitit in momente diferite. In functie de starea psihica a individului, acesta atribuie cuvintelor diferite semnificatii si intelesuri.

9. INTRERUPERI MEDIA

Toti ne asteptam ca si computerele si internetul sa interactioneze cu noi. Totusi, oricat de complex si de sofisticat ar deveni aparatele electronice, vor exista mereu momente in care software-ul sau hardware-ul nu vor functiona cum se cuvine, cand diferite nereguli vor aparea de-a lungul comunicarii intrerupand astfel legaturile (conexiunea). Vor fi momente in care sistemul nostru de telecomunicatie nu ne va transmite nimic, nici macar un mesaj de eroare. Frustrarea si supararea pe care le simtim ca reactie la aceste blocaje spun multe despre relatia pe care o avem cu calculatorul si cu internetul – vorbesc despre dependenta noastra fata de ele, nevoia noastra de a le controla. Absenta raspunsului face posibila proiectarea diferitelor noastre griji si anxietati asupra aparatului care nu ofera nici un feed-back. Aceste experiente pot fi numite gaurile negre ale spatiului cibernetic. Din fericire, unele enviromente mediate de calculator sunt mai robuste decat altele. Aceste diferente in posibilitatea de a avea incredere, de a putea depinde si in predictibilitatea sistemului sunt importante influente psihologice.

Trasaturile de baza ale mediului virtual modeleaza felul in care se comporta indivizii/
grupurile in acele conditii. Insa acesta este doar jumatate de adevar. Comportamentul online este intotdeauna determinat de modul in care acele trasaturi interactioneaza cu caracteristicile oamenilor prezenti in acel mediu. Astfel, ne putem referi la trasaturi specifice ale utilizatorilor, spre exemplu abilitatile individuale de a folosi calculatorul, scopul folosirii internetului, caracteristicile demografice (varsta, statusul socio-economic, ocupatia, etc.). Exista, de asemenea, in psihologie, mai multe sisteme teoretice care pot ajuta in examinarea modului de comportare a diferitelor tipuri de personalitate in spatiul cibernetic – de exemplu sistemul Myers-Briggs (MBTI).

•UTILIZAREA NORMALA vs. UTILIZAREA PATOLOGICA A INTERNETULUI

Asociatia Americana a Psihologilor a atras atentia asupra pericolului pe care il reprezinta “abuzul de internet”, care s-ar putea numara printre bolile civilizatiei mileniului III. Psihologii situeaza “abuzul de internet” pe aceeati treapta cu alcoolismul si consumul de droguri in ceea ce priveste efectele negative. Rata celor care prezinta simptome de dependenta de internet este, dupa unele aprecieri, intre 1 si 5 % (Lucian Andries, 2002). Se pare ca 80 % dintre internauti au dificultati majore in stabilirea de contacte umane, iar cand au incercat sa renunte au devenit foarte irascibili in lipsa conexiunii la retea. Unii oameni dezvolta probleme severe prin utilizarea internetului. Cand oamenii isi pierd serviciul, sunt exmatriculati din scoala, divorteaza pentru ca nu pot rezista sa nu-si petreaca tot timpul lor in lumi virtuale, atunci este dependenta patologica
Leonard Holmes scrie despre rezultatele contradictorii ale unor cercetari privind fenomenul utilizarii internetului, cercetari prezentate la conventia APA din august 1996 (What’s Normal? How Much is Too Much When Spending Time Online?, octombrie 7, 1997). Astfel, un studiu concluzioneaza ca 19 ore/ saptamana este media utilizarii internetului de catre pasionatii acestui fenomen (Brenner, 1997), pe cand Kathleen Scherer, intr-un studiu efectuat pe studentii Universitatii din Texas, Austin (1997) considera ca un “dependent” de internet petrece in medie 11 ore pe saptamana. Morahan Martin si Schumaker descopera printr-un studiu mai restrans ca un “utilizator patologic” petrece in medie 8,5 ore/ saptamana conectat in retea. Rezultatele preliminare ale cercetarii lui Keith Anderson, cercetare efectuata pe 1000 de studenti din multiple universitati din lume, concluzioneaza ca, pentru populatia testata (incluzand atat utilizatori cat si non-utilizatori), 9,5 ore/ saptamana este tipica. Sondajul efectuat de PsychCentral sugereaza ca majoritatea internautilor petrec de la 7 pana la 14 ore/saptamana online.
Evident, analizand doar timpul petrecut online, nu se poate determina ce este “normal” si ce nu este. Timpul luat ca un factor singular nu poate fi un indicator pentru faptul de a fi dependent sau angajat intr-un comportament compulsiv. Timpul trebuie luat in context cu alti factori, cum ar fi faptul de a fi sau nu student (care, in general, petrec o perioada mai mare de timp online), daca folosirea internetului face parte din munca/ profesia persoanei, daca sunt depistate conditii pre-existente (cum ar fi o boala mentala, depresie, etc.), daca exista probleme in viata personala, care pot cauza petrecerea indelungata a timpului pe net (de exemplu: pentru “a scapa” de problemele vietii reale, de un mariaj nereusit, de dificultati de relationare sociala, etc). Deci, a vorbi despre a sta prea mult timp online este inutil in afara unui context anume. Problema timpului petrecut in retea trebuie pusa in relatie cu alti factori – stare psihica, mediu social, ocupatie, etc. Comportamentul internautului depinde de predispozitiile sale psihologice, de rolurile sociale pe care le indeplineste, de relatiile interpersonale in care intra, de contextul social in care traieste. Fiind un mediu interactiv, accesarea si folosirea informatiilor se face in functie de acest context. De fapt, nu internetul face rau oamenilor, ci felul in care acestia il folosesc. Problema este daca internetul duce la dificultati in stabilirea relatiilor umane sau daca nu cumva acesta devine un loc de refugiu pentru cei care au un cerc de relatii sociale restranse si care au oricum dificultati de relationare.

•CERCETARI PRIVIND UTILIZAREA INTERNETULUI

In 1998 Greenfield a realizat unul din cele mai mari sondaje legate de domeniul utilizarii internetului, avand 18 000 de participanti utilizatori de internet, conectati la site-ul ABC NEWS WEB ( [link] ). El a descoperit ca 5,7 % din esantionul folosit intrunea criteriile folosirii compulsive a internetului. Acestia erau preocupati in special de chat rooms, pornografie, cumparaturi on-line si e-mail. Aproape o treime a afirmat ca, de obicei, foloseau internetul ca o forma de a scapa de probleme sau pentru a-si modifica starea de spirit.
De asemenea, “dependentii” admiteau mai des faptul de a simti ca pierd controlul utilizarii internetului, spre deosebire de ceilalti utilizatori. Printre alte semne apar si distorsiunea timpului, intimitatea accelerata si descresterea inhibitiei. De exemplu, 83 % dintre cei care corespundeau criteriilor definitorii pentru dependenta au raportat
sentimentul de libertate atunci cand foloseau internetul, in comparatie cu 37 % dintre cei care nu intruneau criteriile. In acelasi timp, 75 % din “dependenti” au afirmat ca au dobandit un sentiment de intimitate pentru cineva intalnit online, comparativ cu 38 % dintre cei “non-dependenti” (Greenfield, 1998).
Multe cercetari, inclusiv cel al lui Greenfield, au raportat preponderenta masculina printre “dependentii” de internet. Intr-un studiu facut de Ph .D. Keith Anderson pe 1 300 de studenti, la Institutul Politehnic Rensselaer, 91 din 103 de studenti care intruneau criteriile pentru dependenta de internet erau de gen masculin.
Totusi, alte studii, inclusiv unul din primele ce vizau acest domeniu, realizat de Ph.D. Kimberly Young, au ajuns la concluzia ca femeile ajung sa fie dependente la fel de des ca si barbatii, insa in mod diferit. Barbatii si femeile “dependente” prefera site-urile care se potrivesc comportamentelor stereotipe ale propriului gen (“Is Internet Addiction Real?” de Tori DeAngelis apud.Alvin Cooper & co., “Sexual Addiction and Compulsion : The Journal of Treatment and Prevention, martie 2000). Astfel, femeile prefera sa-si petreaca timpul flirtand sau facand sex virtual (cybersex), cu altii, in chat room-uri cu orientare sexuala, pe cand barbatii sunt mai degraba atrasi de site-urile pornografice. “Barbatii prefera stimulii vizuali si sunt mai centrati asupra experientelor sexuale, pe cand femeile sunt mai interesate in a stabili relatii si in a interactiona.” Cooper A. (coordonator de training la Centrul de consiliere psihologica a Universitatii Stanford).
Intr-un studiu publicat de revista “Professional Psychology: Research and Practice”, in mai 1998, Cooper a ajuns la concluzia ca mai mult de 91 % de utilizatori de net petreceau mai putin de 11 ore/saptamana conectati la site-uri sexuale. Aproximativ 82 % petreceau mai putin de o ora pe aceste site-uri, cu foarte putine repercursiuni negative (de exemplu: compulsii sexuale). Grupurile minoritare, ca nevazatorii, obezii sau homosexualii, apeleaza la internet pentru a avea mai multa libertate de exprimare sexuala (Cooper, “Study : Internet Sex Can be Harmful”). Tot din acest studiu a reiesit ca 47 % din oamenii care acceseaza site-urile sexuale sunt casatoriti si 17 % sunt implicati intr-o relatie.
Atat barbatii cat si femeile “dependente” – care petreceau cel mai mult timp pe saptamana online (11 ore sau mai mult) – afirmau ca, utilizarea chat room-urilor afecta cele mai multe aspecte ale vietii lor. Ceea ce duce la concluzia conform careia cele mai adictive aplicatii ale internetului sunt cele care implica interactiune intre utilizatori (de exemplu: chat rooms, messenger, etc.), socializarea fiind elementul cheie in posibila “dependenta” de internet – simpla petrecere a timpului cu alti oameni si simplul fapt de a vorbi cu ei.
Comportamentele pe care le observam noi sunt periodice. Adica, cei mai multi oameni cu “dependenta de internet” sunt cel mai probabil noii veniti in acest domeniu. Ei trec prin prima faza de acomodare fata de noul enviroment – cufundandu-se complet in acesta. De vreme ce acest spatiu este cu mult mai mare decat oricare altul vazut vreodata, unii oameni se blocheaza in aceasta faza de acomodare pentru o perioada de timp mai lunga decat perioada tipica de aclimatizare fata de noi tehnologii, produse sau servicii. Walter (1999) (“Internet Addiction Guide”, J. Grohol), a facut observatii similare pe baza lucrarilor lui Roberts, Smith si Pollack (1996). Cercetarile lui Roberts & co. au aratat ca activitatea online a oamenilor este fazica – in prima faza oamenii sunt fermecati de activitate (caracterizata de unii ca fiind o obsesie), urmand apoi o faza de deziluzie si o scadere a utilizarii acesteia, atingandu-se, in final, un echilibru, in care nivelul de activitate este normalizat.

MODELUL LUI GROHOL PENTRU UTILIZAREA PATOLOGICA A INTERNETULUI

UTILIZATORI NOI VENITI UTILIZATORI EXISTENTI

O NOUA ACTIVITATE ONLINE

NIVELUL I.“FERMECARE” (OBSESIE)

NIVELUL IIDEZILUZIE (EVITARE)

NIVELUL III ECHILIBRU (NORMALIZARE)

Unii oameni se blocheaza pur si simplu in primul nivel. Acestia au nevoie de asistenta si ajutor pentru a trece prin urmatoarele nivele. Modelul este valabil si pentru utilizatorii existenti, deoarece utilizarea excesiva se defineste din prisma unei noi activitati online. Si totusi, acestia pot trece mult mai usor prin aceste nivele, chiar si in cazul unei noi activitati, deoarece sunt obisnuiti cu mediul si cu operatiile (de baza) pe care le presupune. Insa exista si posibilitatea ca un utilizator existent (mai vechi, cu experienta in domeniu) sa descopere o noua activitate ( de exemplu, un chat room foarte atractiv, un news group sau un website) care sa-l “transporte” inapoi, in cadrul acestui model.
O observatie importanta, referitoare la acest model, spune Grohol, este aceea ca, presupunand ca toate activitatile online sunt fazice in anumita masura, toti oamenii vor ajunge singuri, intr-un final, in stadiul/ nivelul III. In anumite cazuri, este vorba doar de o integrare de mai lunga durata.

•SIMPTOME ALE
UTILIZARII EXCESIVE A INTERNETULUI

Conform cercetarilor anterioare, ale lui Young si Goldberg (1998), s-au identificat anumite simptome ce insotesc utilizarea excesiva a internetului. Acestea sunt:
1.schimbari drastice in stilul de viata pentru a putea petrece mai mult timp pe net;
2.scaderea activitatii fizice generale;
3.nepasare fata de propria sanatate;
4.evitarea unor importante activitati din viata, cu scopul de a petrece mai mult timp pe net;
5.deprivare de somn sau o schimbare in patternul/ ritmul somnului, cu scopul de a petrece mai mult timp pe net;
6.o scadere in socializare, avand ca rezultat pierderea/ instrainarea prietenilor;
7.neglijarea familiei;
8.refuzul in a petrece o perioada mai mare de timp offline;
9.dorinta de a petrece tot mai mult timp online;
10.neglijarea locului de munca si a obligatiilor personale.

Exista si posibile corelatii fiziologice cu utilizarea excesiva a internetului:
1. un raspuns conditionat: puls crescut, presiune sangvina crescuta, fata de conexiunea modemului;
2. o stare modificata a constiintei pe perioade lungi de interactiune in diade/ grupuri mici ( o centrare si concentrare totala asupra ecranului, stare asemanatoare cu cea prezenta in meditatie/ starea de transa)
3. “ vise” ce pot aparea in timpul citirii unui text de pe ecranul calculatorului;
4. o iritabilitate extrema atunci cand suntem deranjati de oameni/ lucruri din viata reala in timp ce noi suntem cufundati in sptiul virtual.

Din analiza acestor simptome au rezultat criteriile folosite de cercetatori in identificarea IAD (Internet Addiction Disorder), criterii ce sunt reunite in itemii din DSM IV- modificat:
1.Sunteti preocupat de internet (va ganditi la anterioara activitate on-line sau anticipati urmatoarea sesiune on-line)?
2.Simtiti nevoia de a folosi internetul perioade de timp tot mai mari pentru a obtine satisfactie?
3.Ati facut in mod repetat si fara succes eforturi de a controla, reduce sau stopa utilizarea internetului?
4.Va simtiti nelinistit, prost dispus, deprimat sau iritabil cand incercati sa reduceti sau sa stopati utilizarea internetului?
5.Stati mai mult on-line decat va propuneti initial?
6.Folositi internetul ca o modalitate de a scapa de probleme sau de a indeparta starea disforica (de exemplu, sentimentele de neajutorare, vina, anxietate, depresie)?
7.V-ati mintit familia sau prietenii cu scopul de a ascunde preocuparea dumneavoastra pentru internet?
8.Ati periclitat sau ati riscat pierderea unei relatii importante, loc de munca, oportunitati educationale sau in cariera datorita internetului

•DEPRESIA SI DEPENDENTA DE INTERNET

Legatura dintre aceste doua concepte a mai fost studiata, utilizandu-se atat Zung Depression Inventory (ZDI – care insa este folosit mai rar in scop clinic) cat si Beck Depression Inventory (BDI), mult mai adecvat scopului urmarit (“The Relation Between Depression and Internet Addiction”, Kimberly Young& Robert Rodgers).
Cercetarile in domeniul dependentelor au aratat ca boli psihiatrice precum depresia sunt deseori associate cu alcoolismul si dependenta de droguri. Si chiar mai mult, depresia insoteste si alte comportamente addictive, cum ar fi dereglarile alimentare (bulimie) si jocurile de noroc. Astfel, este de urmarit posibila legatura dintre depresie si abuyul de internet. In cercetarile lui Young si Rodgers reyultatele obtinute la BDI s+au incadrat Intr-o medie de 11, 2 (SD 13, 9), indicand un nivel usor pana la moderat al depresiei, in comparatie cu grupul de control. De asemenea, cercetarile in care s-a folosit ZDI au oferit o medie de 38, 56 (SD=10,-24), indicand de asemenea un nivel usor pana la moderat al depresiei comparative cu populatia “normala”. Astfel, depresia este un factor semnificativ in deyvoltarea folosirii patologice a internetului (PIU = Pathological Internet Use) (Young, Rodgers, 1998).
Aceste studii sugereaza ca, o cunoastere adecvata a depresiei si PIU – lui pot ajuta la o detectare mai rapida a lor, mai ales atunci cand una este mascata (ascunsa) de simptomele primare ale celuilalt diagnostic. Este probabil ca o stima de sine scazuta, o motivatie scazuta, teama de a fi respins si nevoia de probare asociata depresiei contribuie la cresterea folosirii internetului. Se poate presupune ca depresivii sunt atrasi de comunicarea electronica datorita anonimitatii pe care le-o asigura aceasta cale de comunicare, ceea ce ii ajuta sa isi depaseasca dificultatile de relationare interpersonala din viata reala. Kiesller &co. (Young, Rodgers, 1998) a descoperit ca, acesta comunicare mediata de computer slabeste influenta sociala prin absenta elementelor paraverbale (de exemplu, tonul ridicat al vocii) si a celor nonverbale – privirile, gesturile, atingerile. Astfel, disparitia expresiei faciale, a inflexiunii vocii si a contactului vizual face comunicarea electronica mai putin amenintatoare, ajutand astfel depresivii sa depaseasca sentimentele de inconfort si intimidare care apar atunci cand se intalnesc si vorbesc cu altii. Ei se simt mult mai confortabili in a impartasi idei altora datorita controlului personal pe care il detin asupra nivelului comunicarii, avand timp in a planui, contempla si scrie replicile inainte de a trimite un
mesaj electronic.
Protocolul de tratament ar trebui sa puna accent pe conditia psihiatrica primara, daca se detecteaza o “inrudire” cu o problema de control a impulsului, ca folosirea adictiva a internetului. Managementul efectiv a unor astfel de simptome psihiatrice pot corecta, in mod indirect, PIU.
Cercetarile totusi nu indica in mod clar daca depresia a precedat folosire abuziva a internetului, sau daca este o consecinta a acesteia. Young a aratat ca retragerea din relatii semnificative din viata reala este o consecinta a PIU-lui. Deci, exista posibilitatea ca nivelul ridicat de izolare sociala determinata de timpul excesiv petrecut in fata computerului pot duce la o depresie crescuta, mai degraba decat aceasta ar fi o cauta a utilizarii excesive a internetului.

•DEPENDENTA DE COMPUTER vs. DEPENDENTA DE INTERNET

Dependentele tehnologice sunt dependente nonchimice, si pot fi impartite in doua categorii: dependente pasive (de exemplu cea de televizor) si dependente active (jocuri pe computer, internet).
Unii autori considera ca termenul de dependenta de internet este unul care acopera o varietate de comportamente si probleme legate de controlul impulsului, si le impart in urmatoarele categorii:
1.Dependenta de sex virtual: folosirea compulsiva a site-urilor web pentru adulti, ce includ sex/pornografie.
2.Dependenta de relationare virtuala: o supraimplicare online.
3.Comportamente compulsive manifestate pe net: de exemplu jocuri de noroc online, cu caracter obsesiv.
4.Supraincarcare informationla: navigare compulsiva pe net sau cautari compulsive de baze de date.
5.Dependenta de computer: jocurile pe computer cu caracter obsesiv (de exemplu: Doom, Myst, Solitaire).
O remarca importanta se refera la faptul ca de multe ori dependenta de internet este de fapt o utilizare excesiva a acesteia, utilizare ce intretine alte dependente. Astfel, in unele cazuri internetul este doar un mediu unde individul poate desfasura aceste comportamente. Insa dependenta de internet exista, si se refera la acei oameni care folosesc camerele de discutii (chat rooms) si aplicatiile interactive intr-un mod excesiv, daunator relationarii din lumea reala, care devine semnificativ redusa.
Desi categorizarea de mai sus include dependenta de calculator in gama larga a dependentei de internet, elementul definitoriu al acestor doua dependente, sta in ideea legaturii cu ceilalti. In cazul dependentei de internet este vorba de o includere intr-o retea de calculatoare/de utilizatori, de dimensiuni foarte mari, in care stii ca niciodata nu esti singur, ca in orice moment poti lua legatura cu un altcineva, chiar daca in acel moment ai decis sa navighezi in cautarea unor date stiintifice sau de alta natura. Dependenta de computer se poate insa rezuma in felul urmator: individul „relationeaza” strict cu calculatorul, nu are nevoie de prezenta unei alte persoane ci doar de programele/jocurile care ii intretin interesul si activitatea. Dupa cum se poate observa, in primul caz este vorba de un comportament ce urmareste socializarea (social seeking behaviour), pe cand in cel de-al doilea caz de comportamente ce cauta (oarecum) o recompensa (reward seeking behaviour) – cel mai relevant exemplu fiind cel al jocurilor pe computer.

•EFECTUL DE DEZINHIBARE ONLINE

Este bine cunoscut faptul ca oamenii spun si fac lucruri in spatiul virtual, lucruri pe care nu le-ar face/ spune intr-o relationare fata in fata. Aici sunt mai relaxati, mai dezinhibati si astfel se exprima mai liber. Acest fenomen se numeste efectul de dezinhibare, efect ce poate avea doua taisuri. Uneori oamenii impartasesc lucruri foarte personale despre sine – emotii ascunse, temeri, dorinte – , sau recurg la acte neobisnuite de bunatate si generozitate. Aceasta este dezinhibitia benigna. Pe de alta parte exista si o dezinhibitie toxica, ce se manifesta printr-un limbaj obscen, critica dura, manie, ura si chiar amenintari, prin explorarea site-urilor pornografice sau cele care prezinta violenta explicita, locuri pe care acesti oameni nu le-ar vizita in realitate.
Din perspectiva benigna, dezinhibitia indica o incercare de a intelege si de a-si explora sinele, de a-si rezolva problemele si de a descoperi noi modalitati de a fi. Dezinhibitia toxica este un act catharctic, o exprimare a unor nevoi si dorinte nesanatoase, fara a avea un scop de dezvoltare personala.
Factorii ce determina aparitia acestui efect sunt:
1.Anonimitatea disociativa (Nu ma cunosti), despre care am vorbit la caracteristicile mediului virtual, si care are un puternic efect dezinhibant.
2.Invizibilitatea (Nu ma poti vedea)
In relatiile fata in fata, atunci cand se discuta lucruri personale si cu incarcatura emotionala, oamenii tind sa ocoleasca privirea celuilalt. Este mai usor sa vorbesti despre astfel de lucruri fara sa te uiti in ochii celuilalt, iar comunicarea textuala iti ofera din plin aceasta oportunitate.
3.Asincronicitate (Ne vedem mai tarziu)
A nu trebui sa faci fata reactiei imediate a celuilalt poate fi un lucru dezinhibant. Este ca si cum am suspenda timpul dupa ce spunem ceva celuilalt, si ne-am reintoarce la conversatie doar atunci cand suntem dispusi sa “auzim” raspunsul. Unii oameni traiesc aceasta comunicare asincrona ca o “fuga” din fata reactiei celuilalt
fata de mesajul trimis.
4. Introiectia (Este totul in capul meu)
Comunicand online cu un cineva, acesta se transforma intr-un personaj din lumea noastra intrapsihica, un personaj modelat in functie de cum ni se prezinta pe sine prin comunicare textuala, dar si in functie de asteptarile, dorintele si nevoile noastre. Si daca persoana ne aminteste de alti oameni pe care ii cunoastem, vom completa imaginea ei cu amintirea acestora.
La un moment dat realitatea ar putea fi considerata imaginatia. Comunicarea textuala online poate deveni tapetul psihologic pe care mintea unei persoane tese aceste jocuri de rol, de obicei intr-un mod inconstient si cu o dezinhibitie considerabila.
De asemenea, este posibil, ca citind mesajul celuilalt, sa-i “auzim” cuvintele prin propria noastra voce. Putem chiar sa le subvocalizam in timp ce citim, si astfel proiectam sunetul vocii noastre asupra mesajului celeilalte persoane. Si astfel, la un nivel inconstient, avem impresia ca vorbim cu noi insine. Si atunci cand vorbim cu noi insine suntem mai dispusi sa spunem tot felul de lucruri pe care nu le-am spune altora.
5. Imaginatia disociativa (Este doar un joc)
Oamenii pot avea impresia ca personajul imaginar “creat” exista intr-un alt spatiu, intr-o lume asemanatoare celei de vis, lipsita de asteptarile si responsabilitatile lumii reale. Acesti oameni separa/ disociaza fictiunea online de realitatea offline, si uneori chiar isi imagineaza viata din spatiul virtual ca un fel de joc cu reguli care nu se aplica in viata reala, si de aceea nu considera ca trebuie facuti respunsabili pentru ceea ce se intampla acolo.
6. Minimizarea autoritatii (Suntem toti egali)
Conform filozofiei internetului toti suntem egali: oricine poate avea acces la toate resursele si ideile prezente in acest spatiu. De fapt, internetul este astfel creat incat lipseste controlul centralizat. Pe masura ce se dezvolta, cu posibilitatea aparent infinita de a crea noi enviromente, multi oameni se autopercep ca si exploratori independenti ai acestui univers. Aceasta atmosfera si filozofie contribuie la minimizarea autoritatii.
7. Variabilele personale
Gradul in care oamenii se deschid si se exteriorizeaza in spatiul virtual depinde de forta trairilor, nevoilor si a impulsului spre actiune. Personalitatea umana este foarte variata, in functie de mecanismele de aparare si tendinta oamenilor spre inhibitie sau expresie. De exemplu oamenii cu unele tendinte compulsive sunt mai retinuti. Efectul de dezinhibare online interactioneaza cu aceste variabile de personalitate, ducand uneori la mici devieri de la comportamentul obisnuit, din viata reala (offline) a persoanei, iar alteori determinand schimbari dramatice.
8. Adevarata constelatie a personalitatii/ adevaratul Sine
Daca personalitatea este constituita din mai multe straturi/ nivele, avand un nucleu sau un sine autentic/ adevarat, ascuns sub mai multe nivele de defensa si mai multe roluri superficiale, si daca efectul de dezinhibare elibereaza nevoi, emotii, atribute ce se afla la aceste nivele mai profunde, atunci oare putem spune ca prin acest efect se exteriorizeaza adevaratul sine? Conceptul de dezinhibare poate sa ne conduca in mod gresit la concluzia conform careia ceea ce este dezinhibat este mai adevarat decat functiile de inhibare si dezinhibare. Aceste functii sunt o parte la fel de reala si de importanta a personalitatii ca si celelalte. Clinicienii psihanalisti considera ca intelegerea defenselor este cruciala pentru succesul terapiei. Si chiar si atunci cand aceste defense sunt depasite, se pastreaza totusi anumite ramasite ale acestora, ce servesc functiei reglatorii. Uneori acestea chiar evolueaza in aspecte productive ale personalitatii, independent de emotiile problematice pe care le aparau initial.
“Adevaratul Sine” interactioneaza cu mediul in care se exprima. El nu este independent de acest mediu. Daca cineva isi suprima agresivitatea in viata reala, dar o exprima online, ambele comportamente reflecta aspecte importante ale personalitatii sale, care apar in conditii diferite. Daca o femeie este timida intr-o relationare fata in fata, dar este mai indrazneata online, nu putem spune ca una din aceste auto-prezentari este mai adevarata ca cealalta. Ambele sunt dimensiuni ale felului ei de-a fi, fiecare dezvaluita intr-o alta situatie. Asfel, in loc sa ne gandim la personalitatea umana ca fiind construita din “straturi” in cadrul mai larg al mediului extern, putem s-o conceptualizam ca un camp intrapsihic ce contine constelatii de emotii, amintiri si ganduri care sunt interconectate cu anumite medii (contexte). Unele constelatii se suprapun, altele sunt mai disociate, in functie de variabilele enviromentale. Dinamica personalitatii implica interactiunile complexe dintre aceste clustere variate din cadrul sinelui, si in relatie cu mediul.
Astfel, ne putem gandi la efectul de dezinhibare ca la o trecere la o constelatie de personalitate disociata de constelatia “fata in fata”. De exemplu, vina, rusinea sau anxietatea inhibanta pot fi trasaturi ale sinelui in relatiile interpersonale “fata in fata”, dar nu si ale sinelui online. Acest model al constelatiei – care este convergent cu teoriile clinice curente legate de disociere si procesarea informatiei – ajuta, de asemenea, la explicarea unor
alte fenomene online, cum ar fi experimentarea diferitelor identitati, jocurilor de rol fanteziste si alte astfel de “alunecari” subtile ale exprimarii personalitatii atunci cand trecem de la un mediu la altul. De fapt, probabil ca nu exista doar un singur sine online, ci mai degraba o colectie de constelatii, usor diferite, de amintiri, emotii si ganduri, care apar si interactioneaza in diferite tipuri de enviromente online. Diferite modalitati de comunicare fac posibile diferite forme de expresie a sinelui. Acestea ne permit sa vedem diferitele perspective ale unui complex pe care il numim identitate. Insa nici una dintre aceste fatete nu este in mod necesar mai adevarata ca alta.
Spatiul virtual este o extensie psihologica a lumii intrapsihice a individului. Este un spatiu psihologic care poate stimula procesele de proiectie, expresie si transfer – procese ce pot altera experienta senzoriala si pot induce chiar o stare de vis.

Ce am invatat?

Daca am face o lista cu ce am invatat de la viata, ce am trece in ea? Va invit sa reflectati la asta si sa cititi randurile de mai jos.

Am invatat sa exprim, sa impartasesc, sa cer ajutorul, pentru a ma scutura de stari confuze, de emotii negative, caci sunt momente in care ma simt debusolat, confuz, bulversat, cand imi vine sa raman doar eu cu mine, “ sa-mi gicesc starile” “sa-mi gandesc gandurile”, sunt acele momente in care constientizez ca nu imi sunt cel mai bun prieten.

Am invatat ca e bine sa zambesc mai des, sa spun mai des: te iubesc, iarta-ma, am gresit.

 Am invatat sa ma bucur de lucrurile simple, sa nu caut sa schimb lumea, dar sa incerc sa ma schimb pe mine, sa ma accept, sa ma iubesc.

Am invatat ca indiferent ce se intampla, indiferent de cat de rea pare viata azi, viata merge inainte si maine va fi mai bine.

Am invatat ca poti caracteriza o persoana dupa felul cum se comporta in trei situatii: intr-o zi ploioasa, cand isi pierde bagajul si cand pune instalatia electrica in bradul de Craciun.

Am invatat ca indiferent de relatia pe care o ai cu parintii tai, tot o sa-ti fie dor de ei cand vor pleca din viata ta.

Am invatat ca a-ti face un trai nu este sinonim cu a face o viata. Am invatat ca viata iti da uneori o a doua sansa.

Am invatat ca nu trebuie sa mergi prin viata cu mainile gata numai sa primeasca. Este nevoie sa mai arunci si inapoi din ce primesti.

Am invatat ca de cate ori hotarasti sa faci ceva cu inima deschisa, sigur ai luat o hotarare buna.

Am invatat ca atunci cand am dureri nu trebuie sa fiu eu una.

Am invatat ca in fiecare zi trebuie sa atingi pe cineva. Oamenii iubesc o imbratisare calda sau o atingere prieteneasca pe spate.

Am invatat ca oamenii uita ce ai zis sau ce ai facut, dar nu uita niciodata cum i-ai facut sa se simta.

Am invatat ca am inca multe de invatat.

Am invatat vad ce e bun de la ceilati chiar daca lucrul acesta necesita timp. Am invatat sa dau mai departe.

Am invatat sa ma las invatat de altii.

Ma regasesc si in ce scria Octavian Paler: “Avem timp pentru toate. Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga, sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou, sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine, avem timp sa citim si sa scriem, sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris, avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam, avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu. Avem timp pentru ambitii si boli, sa invinovatim destinul si amanuntele, avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare, avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile, avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam, avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem, avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea, avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem. Avem timp pentru toate. Nu e timp doar pentru putina tandrete. Cand sa facem si asta – murim.” “Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua! Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita. Restul … depinde de ceilalti. Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie Altora s-ar putea sa nu le pase. Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata Ci PE CINE ai. Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva. Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca Ci cu ceea ce poti tu sa faci Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva Am invatat ca oricum ai taia Orice lucru are doua fete Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi Am invatat ca poti continua inca mult timp Dupa ce ai spus ca nu mai poti Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie Indiferent de consecinte Am invatat ca sunt oameni care te iubesc Dar nu stiu s-o arate Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat Dar nu am dreptul sa fiu si rau Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul. Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten Oricum te va rani din cand in cand Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta. Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti Am invatat ca indiferent cat de mult suferi, Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta. Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc. Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc Si nu faptele sale Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru Si pot vedea ceva total diferit Am invatat ca indiferent de consecinte Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore De catre oameni care nici nu te cunosc. Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta. Am invatat ca scrisul Ca si vorbitul Poate linisti durerile sufletesti Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult Iti sunt luati prea repede … Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile. Am invatat sa iubesc Ca sa pot sa fiu iubit.”

 Lista ramane deschisa, va astept sa ii aduceti completari.

Diana a veint cu cateva completari si iata ce a scris:

“Am învăţat că fericirea sau tristeţea nu ţine cont de vârstă şi că nu pot trăi pe baza unei fraze banale de genul “Ce va fi, va fi” fără a face nimic,
Am mai învăţat ca frazele de genul “Uşor de zis, greu de făcut” sau “Asta e” sunt doar pretexte pentru a nu-ţi asuma responsabilitatea greşelii în care trăieşti.
Am învăţat să meditez mai mult asupra alegerilor mele;
Am învăţat să îmi urmez drumul spre atingerea scopului indiferent de ceea ce e în stânga şi dreapta,
Am învăţat că nu e important de câte ori cazi, ci de câte ori te ridici dar că e important să îmi susţin părerile,
Am învăţat că monotonia zilnică îţi fură toată fericirea din tine,
Am învăţat să pierd, să iert, să-mi asum şi să-mi repar greşelile.
Am învăţat că un impuls este de ajuns, că forţarea lucrurilor nu duce la nimic bun.
Am învăţat să fac ceea ce simt şi să trec peste ignoranţă, indiferenţă.
Am învăţat că este foarte important să laşi un loc de “Bună ziua”.
Am învăţat să trăiesc singură pe o perioadă de timp şi să protejez pe cine am aproape.
Am învăţat să-mi uit trecutul şi să mulţumesc pentru fiecare zi pe care o trăiesc.
Am învăţat că viaţa nu se limitează la o singură persoană, că poţi trăi cu sau fără un anume cineva,
Am învăţat că e important să greşeşti dar să observi şi greşelile altora pentru că nu ai timp să le faci pe toate cât trăieşti.
Am învăţat că e important să faci lucruri care pornesc din adâncul sufletului şi să întinzi o mână acolo unde e nevoie.
Am învăţat să nu trăiesc ca un robot programat să facă totul după reguli stricte.
Am învăţat că nu întotdeauna ai dreptate şi când observi asta, să eviţi.
Am învăţat să zâmbesc cu adevărat.
…Am mai învăţat că totul are o rezolvare şi este posibil dacă VREI şi gândeşti pozitiv.” (mai multe si mai interesante gasiti pe: (http://www.didu24.blogspspot.com)